Filosofia concepţie despre lume şi modalitate de gândire. Corelaţia dintre filosofie şi alte forme de cultură: mitologie, religie, ştiinţă. Filosofia şi ştiinţa economică


download 107.92 Kb.
jenengFilosofia concepţie despre lume şi modalitate de gândire. Corelaţia dintre filosofie şi alte forme de cultură: mitologie, religie, ştiinţă. Filosofia şi ştiinţa economică
Kaca1/4
KoleksiDokumen
a.kabeh-ngerti.com > Astronomi > Dokumen
  1   2   3   4

  1. Filosofia - concepţie despre lume şi modalitate de gândire. Corelaţia dintre filosofie şi alte forme de cultură: mitologie, religie, ştiinţă. Filosofia şi ştiinţa economică.

Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale… Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere printr-o activitate economica rentabila.

  1. Obiectul de studiu şi problema fundamentală a filosofiei.

Conceptia filosofica are obiectul sau nu atit lumea ca atare , cit sensul existentei omului in lume. Obiectul filosofiei contine acele cunostinte care omul le foloseste pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevarului, Frumusetii, Binelui si Echitatii. In obiectul filosofiei intra nu tot generalul din existenta materiala, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Problema fundamentala a filosofiei- determina raportul dintre gindire, constiinta , spirit, ideie pe de o paret si materie, natura, univers, existenta pe de alta parte. Determinarea raportului lumea spirituala, ideala si cea materiala au 2 laturi: 1) latura existentiala (ontologica)- ce exista (primordial) constiinta, lumea ideala sau lumea materiala. Se impart in doua categorii Materialistii si Idealistii. 2) latura cognoscibilitatii- daca e posibila sau nu cunoasterea lumii, cunoasterea esentei lucrurilor ce ne inconjoara. Se impart in 3 categorii: -optimistii-cunostintele noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu , ei spun ca omul nu poate cunoaste, el cunoaste doar aparenta, exteriorul); -scepticii- pun la indoiala, nu stiu si nu pot fi siguri nicicind, ca ceea ce eu stiu este asa cum eu stiu.

  1. Domeniile principale ale reflecţiei filosofice. Funcţiile şi metodele de cunoaştere ale filosofiei.

Fiindca filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea ea indeplineste mai multe functii : ontologica, gnosiologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica, axiologica, praxiologica. Adica ea: - sintetizeaza cunostintele si creaza tabloul unic ce ar corespunde nivelului de dezvoltare al stiintei, culturii si experientei istorice; -Fundamenteaza, justifica si analizeaza conceptia despre lume; -Formuleaza o metodologie generala a cunoasterii si activitatii omului in lumea inconjuratoare.

  • Ontologia- teorie generala a existentei- studiaza fundamentele existentei.

  • Gnosiologia-teorie generala a cunoasterii

  • Logica- stiinta despre formele si legile gindirii corecte

  • Metodologia- se ocupa cu analiza metodelor de cunoastere.

  • Axiologia- teoria generala a valorii

  • Etica- teorie despre morala

  • Estetica- teorie artei, studiaza categoriile frumosului.

  • Maeutica- socratica este dialogul

  • Dialectica- metoda de expunerea a lumii in miscare

  • Metafizica- abordeaza obiectele si procele in mod izolat

  • Analiza fenomenologica- selecteaza pe teorie constiinta internationala.




  1. Filosofia antică orientală: şcolile, reprezentanţii, problematica.

Filosofia antica orientala apare ca o modalitate de rationalizare a religiei, adica ca o continuare specifica a religiei. Deasemenea in orient de la bun inceput exista o deosebire/diferentiere intre filosofie si stiintele exacte. Esenta culturii antice induse se contine in asa numitele “vede”- in traducere cunostinta, sunt niste carti care au fost alcatuite pe parcursul mileniului I inaintea lui Hristos- prima jumatate mileniului I era noastar. 4 carti principale 1) Samaveda 2)Jajur veda 3) Athar va veda 4) Rig veda. Ele constituiau cartea de capatii a aristocratiei. 2 directii: heterodoxa- care reiesea din interpretarea libera a cunostintelor Vedelor, descriu diferite modalitati de gindire si conduita, traditii, norme morale. Scoala budista, scoala jainista, scoala Sarvana.

Budismul- la intrebarea sensului vietii , budismul raspunde:

  • Viata este suferinta

  • Daca viata este suferinta atunci trebuie sa existe si anumite cauze care o fac asa. Cauza principala este dorinta omului de asi satisface dorintele

  • Daca exista anumite cauze trebuie sa existe si anumite mijloace de depasire.

  • Mijloace: ducerea unui mod de viata corect, folosirea corecta a cuvintelor, evitarea erorilor si a minciunilor; Mai este o cale: inabusirea tuturor sentimentilor aducerea corpului uman la starea suprema Nirvana. (starea ideala)

Scoala Joinista- promoveaza ideea ca sufletul trebuie sa biruie corpul. Afirma ca omul este dominat de 2 pasiuni : dor de a trai si frica de moarte.

Scoala Sarvana- promoveaza edeea ca atit sufletul cit si corpul sunt compuse din particule. La nastere se unesc, la moarte se divid. Ei spun placerile trebuie traite din plin

Ortodoxa- acre accepta autoritatea “vedelor” Scoala vendanta, Scoala Nyaya, Scoala Yoga.

Filosofia China-problema ei spun ca lumea este vesnica si prezinta un tot unitar. In centrul ei sta problema corelatiei dintre om si societate, cetatean si stat, problema functionarilor statului. Compus din 5 elemente: foc, apa, pamint, lemn, metal. Filosofia din china- incearca de a lamuri lumea prin ea insasi fara a apela la fortele supranaturale. Cauza miscarii – interactiunea dintre fortele contrare In si Ien caracteristica materiei.

Daosismul- totul se supune Dao (legii). Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie sa traiasca in conformitate cu natura.

  • Confucianismul- problema functionarii statului ( ca in familie)

  • Legista- omul este rau de firea lui, nicicind nu poate fi educat, trebuie impus prin lege sa respecte.

  • Moista.

  1. Problema temeiului ultim în filosofia cosmologică a Greciei Antice.

Problema temeiului ultim in filosofie cosmologica a Greciei antice.Pentru perioada cosmologica ( sec. VI i.e.n.- 430 i.e.n.) este caracteristica studierea cosmosului. Pentru filosofii din aceasta perioada este primordiala problema temeiului ultim. Ei cauta raspuns la intrebarile: ce este universul? Din ce este constituit? De unde a aparut? Scoala din Milet< Thales este acel care promoveaza problema temeiului ultim, a substantei primordiale, ce sta la baza universului.

  • Thales- la baza universului se afla apa, tot ce exista contine in sine apa, nimic nu poate exista fara apa ( spune asa, hrana tuturor vietuitoarelor si insasi caldura se iveste din apa- conditionata de mitologia egipteana.

  • Alt reprzentant al scolii din Milet – Anaximandru- temei ultim (principiu)- apeironul- este unic se afla in miscare si este nedeterminat. Reprezinta cauza oricarei nasteri si pierii, totul se naste si piere in el. Apeironul este vesnic, infinit.

  • Al treilea reprezentant al sc. Din Milet. Anaximene- temei ultim aerul= cu apeironul aerul este principiul de baza, inceputul intregii existente, Focul , norii, apa, pamint, pietrele- sunt in sine diverse stari ale aerului. Aer- divinitate.

  • Pythagora- temei ultim numerele-sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor, este o intruchipare a finitului si infinitului.

  • Heraclit- temei ultim- focul. Tot ce exista este un foc , totul se naste din foc si se transforma in foc. Lumea este un foc vesnic.

  1. Problema omului în filosofia antică greacă (sofiştii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii ş.a.).

Meritul sofistilor consta in aceea ca ei au reorientat filosofia de la cercetarea naturii la cunoasterea omului, gindirii lui. Ideile lor pot fi exprimate, prin 2 maxime:”Omul este masura tuturor lucrurilor”. Oamenii pot fi condusi atit prin convingeri cit si prin violenta considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi: sensibila si inteligibila.

  • Socrate_-“Cunoastete pe tine insuti”- omul trebuie sa se cunosac pe sine si numai atunci cunoscindu-se pe sine numai atunci se poate atribui pe sine societatii- cunoscindu-si propria valoare. Omul este centrul universului, omul se invesniceste prin ratiunea si sufletul sau.

  • Platon- Sufletul conform conceptiei lui Platon este vesnic si nemuritor, dupa moartea corpului sufletul nimereste in lumea ideilor pure , apoi se reincarneaza in alt corp. Sufletul este compus din 3 parti: ratiune (filosofii), vointa (ofiterii, soldatii) , sensibilitate (reprezentantii muncii fizice)

  • Aristotel- Omul dupa parerea lui este o fiinta sociala ( animal rational si ca animal politic) – omul este unica fiinta care gindeste.

  • Epicur- scopul vietii- este fericirea , ea se atinge prin satisfacerea necesitatilor naturale , prin atingerea linistei supreme a sufletului. Filosofia lui Epicur – activitate ce duce la o viata fericita a omului.

  • Stoicii- Omul trebuie sa se supuna ordinii cosmice, el nu trebuie sa doreasca ceea ce nu e in puterea lui. Il orienteaza pe om spre lumea interioara, spunind ca doar ei se poate gasi principalul si unicul sprijin.

  1. Ontologia şi gnoseologia în concepţia filosofică a lui Platon. Învăţătura despre lumea ideilor şi lumea lucrurilor senzoriale.

  • Paradigma ontologica se refera la intelegerea lumii si existentei. In explicarea realitatii Platon reiese din recunoasterea lumii ideilor si lumii lucrurilor. Adevarata lume, existenta este lumea ideilor si lumii lucrurilor este numai umbra, copia imperfecta a lumii ideilor. Lucrurile senzoriale permanent apar si dispar, se schimba si se misca, in ele nu-I nimic stabil si adevarat. Ideile sunt vesnice, infinite.

  • Specific este paradigma gnosiologica a lui Platon. El face deosebire clara intre cunostinte si pareri, cunoasterea rationala si cea senzoriala. Obiectul cunoasterii senzoriale, este lumea vizibila, lumea lucrurilor, Conoasterea senzoriala ne da cunostinte si pareri. Adevarata cunoastere este cunoasterea rationala care are obiectul sau lumea ideilor. …Cunoasterea este reamintirea a ceea ce sufletul a privit in lumea ideilor pure. Adevarata cunoastere- accesibila filosofilor. Cunoasterea necesara pentru educare si modul de trai corect.

  1. Caracteristica generală a filosofiei lui Aristotel. Învăţătura despre materie şi formă.

Aristotel considera ca obiectiv este lumea materiala, iar ideile sunt esenta lumii, reflectarea ei. Lumea materiala este primara dar nu-I identica cu materia. Materia este materialul din care se formeaza lucrurile, obiectele concrete sunt combinatie materiei si formei. Materia-I pasiva si forma- activa. Forma preceda materia in timp. Aparitia lucrurilor este “formarea materiei in procesul careia participa 4 cauze: materiala, formala, afectiva si finala. Ca si la Platon exista in lumea formelor o anumita ierarhizare care se incheie cu forma suprema- Dumnezeu. Meritul lui Aristotel- a introdus o suma de concepte : materia , forma.

  1. Caracteristica generală a filosofiei medievale: etapele de dezvoltare şi problemele principale.

Filosofia medievala contine urmatoarele perioade:

  • Sec. I-III care se numeste apologetica

  • Sec. IV-VIII patristica

  • Sec. VIII-XIV scolastica.

Caracteristici:Orientare generala si caracter religios (dominatie religiei si a bisericii)

  • Are un caracter propavaduitor

  • Se exclude subiectivitatea

  • Poarta un caracter retrospectiv- principala autoritate era antechitatea. Autoritatea suprema- biblia.

  • Interpretarea simbolica si alegorica a realitatii

Principala problema in filosofia medievala a fost raportul dintre credinta si ratiune, religie si stiinta, filosofie si teologie. Ea s-a rezolvat foarte original: prin formularea teoriei adevarului dublu: sunt adevaruri ale ratiunii filosofice si adevaruri ale credintei, religiei. Asta a fost un fel de impacare intre religie si stiinta.

  • Apologetica- aparare- reprezinta aparatorii ai religiei crestine

  • Patristica- Augustin, Tertulnen- provine de la cuvintul “ parinte” – activitatea unei pleiade de ginditori care au elaborat dogmele invataturilor principale ale bisericii.

  • Scolastica- “Scoala”- trebuie sa faca aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruiti si sa duca lupta cu falsificarea religiei crestine. Toma d’Aquino.

  1. Caracteristica generală a filosofiei renascentiste: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politică.

Tendinta oamenilor de a renaste valorile si idealurile antichitatii. Orientata spre om, caracter umanist.

  • Umanismul- problema omului si locul lui in lume , unitatea lui fizica si spirituala. Cu aceasta problema se ocupau scriitorii, pictorii, poetii… Dante Aligheri, Francesco Petrarea, Djovani Boccacio. Umanistii dezvolta idei despre libertatea si demnitatea omului , despre valoarea vietii pamintesti. Societatea trebuie sa formeze un om mare capabil la un comportament binevoitor. Umanismul este conceptia conform careea omul este valoarea suprema si trebuie de creat conditii umane pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa a fiecarei personalitati. Omul este zeificat, maximal se apropie de D-zeu. El este creatur de el insusi,. In sens restrins umanismul este o miscare ideologica continutul careia este studierea si popularizarea limitilor, literaturii, artei si culturii antice.

  • Filosofia naturii- J. Bruno, G. Galilei . Studierea naturii era in strinsa legatura cu dezvoltare a modului de productie, navigatiei marine, noile descoperiri geografice. Scopul filosofiei in conceptie reprezentantilor consta in cunoasterea naturii reale , nu in cu noasterea lui D-zeu. Cazanus il apropie pe D-zeu de natura, atribuindu-I naturii calitati divine. Coperne- formuleaza conceptia heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale ( zi, noapte); se roteste in jurul soarelui. J. Bruno sistemul mostru solar este numai unul din multiplele sisteme asemanatoare. In univers exista infinit de sori, paminturi care se rotesc in jurul planetelor. Galilei considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintilor. Cartea naturii- este scrisul in limba matematicii.

  • Filosofia social-politica – se refera la crearea teoriilor despre societate si relatii sociale, politica si relatii politice , stat, formele de guvernare. N. Machiaveli, Martin Luther, J. Bodin. Machiaveli neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca putere suprema. Numai un stat puternic poate sa faca ordine in societate. Pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune. J. Bodin- Interesele statului el le pune mai presus de religie. Statul rezolva problemele familiei. Monarhul este unirea si absoluta sursa a dreptului.
  1   2   3   4

Share ing jaringan sosial


Similar:

Dalla filosofia pratica alla filosofia dell’azione

Astronomia este ştiinţa care studiază mişcările, structura şi evoluţia...

Revolução copernicana em filosofia

La nascita della filosofia

Definizione di filosofia politica

Ludwig Feuerbach y el fin de la filosofía clásica Alemana (1886)

Universidade de são paulo faculdade de filosofia, letras e ciências humanas

1937 261 cultură minoră ŞI cultură majoră

Platón (427-348 a. C.) es el primer filósofo del que nos han llegado...

In questa sezione ci occuperemo degli influssi del neoplatonismo,...

Astronomi


Nalika Nyalin materi nyedhiyani link © 2000-2017
kontak
a.kabeh-ngerti.com
.. Home